Atunci când încercăm să conturăm un tablou care ar limpezi starea de lucruri privind alegerea pe care o fac tinerii când merg să-și continuie studiile acesta se schimbă de la o guvernare la alta. Dar și mai simplu, guvernarea insită pe reducerea ”în ultimii ani” a numărului de tineri care aleg România (și alte destinații), iar opoziția indică  asupra unei agravări a strării de lucruri.

Ce ste limpede de mai mulți ani, e că tinerii pleacă așa cum au plecat indiferent de guvernările care își flutură drapelele.

De fapt, ce ar trebui să facă guvenarea? Înainte de toate, trebuie să recunoască că Republica Moldova se confruntă cu o asemenea problemă și că problema e una dintre cele  destul de grave.

 DE CE PLEACĂ TINERII DIN MOLDOVA SĂ STUDIEZE ÎN ROMÂNIA?

a) Acces mai simplu și costuri mai mici

• Admiterea în România este, de regulă, mai predictibilă, cu locuri multe pentru românii de pretutindeni.
• Taxele sunt mai mici decât la majoritatea universităților private de la Chișinău, iar mulți intră la buget.

b) Diploma obținută este recunoscută imediat în UE

Un absolvent de Iași, Cluj, București sau Timișoara își poate găsi mai ușor locul în Europa, pentru că diploma este „convertibilă” fără complicații.

c) Calitatea și prestigiul studiilor și a anumitor programe

Nu toate, dar multe programe universitare din România au:

• laboratoare mai moderne,
• biblioteci mari,
• profesori cu publicații internaționale,
• conexiuni cu joburi, stagii, Erasmus.

La Chișinău sunt și excepții frumoase, dar excepțiile nu au putere suficientă pentru a caracteriza sistemul în ansamblu.

d) Mediul social și cultural

România are în geografia ei orașe universitare mari, cu o viață culturală intensă și cu sentimentul unei perspective mai largi. Tinerii simt că se pot desprinde de „micimea” politizării și a stagnării din Republica Moldova.

e) Dorința de stabilitate

Mulți nu fug de universități, ci de incertitudinea economică și lipsa de viitor. Educația devine doar preludiul plecării.

2. CE NU GĂSESC TINERII LA CHIȘINĂU?

a) Un sistem universitar depolitizat

Universitățile încă suferă de:

• influențe politice,
• funcții ocupate pe criterii non-academice,
• profesori care predau după manuale prăfuite.

b) O piață a muncii capabilă să-i absoarbă

După studii, tinerii vor un loc de muncă decent. La Chișinău, pentru mulți domenii, nu există suficientă cerere, iar salariile sunt demoralizant de mici.

c) Practică reală și infrastructură universitară

Echipamente vechi, laboratoare care doar „există”, dar nu funcționează la standard european.
Studentul nu învață doar teoria; el vrea ecosistemul complet.

d) Meritocrație

Poate cel mai dureros aspect:
Mulți tineri simt că în Moldova nu reușești prin competență, ci prin relații, pile, apartenențe.

Odată punctate toate acestea, ar fi necesar să recunoaștem și  consecințele acestui ansamblu de situații. Înbainte de toate este vorba de pierderea capitalului uman

Cei mai buni tineri pleacă, iar mmulți din ei nu se mai întorc.Dar și mai grav, țara pierde exact generația care ar fi trebuit să o reformeze.

Totodată asistăm la un dureros process de îmbătrânire demografică accelerată. Moldova deja pierde populație, iar exodul universitar amplifică fenomenul.

Concomitent are loc slăbirea pieței muncii.  Firmele locale nu găsesc specialiști, deci nu investesc. Investitorii externi ezită să o facă, aceștia având suficiente problem la ei acasă.

Se acutizează și dependență economică de diaspora. Remitențele mențin țara, dar consolidând totodată o dependență nesănătoasă.

Cîrt despre competitivitate, pe termen lung, aceasta va continua să fie extrem de redusă.

Fără specialiști, fără inovatori, fără lideri tineri, țara rămâne blocată în economie de consum, nu de producție.

CE AR TREBUI SĂ SE ÎNTREPRINDĂ?

Nu prin lozinci, ci prin reforme reale:

a) Reformarea universităților

• Concursuri transparente pentru profesori și conducere.
• Eliminarea influențelor politice.
• Modernizarea programelor de studii și a laboratoarelor.
• Colaborări reale cu universități europene (nu doar pe hârtie).

b) Crearea de „centre universitare” competitive

Un concept: 2–3 universități din Moldova să devină flagship, bine finanțate, cu profesori invitați din afară, burse bune și mobilități internaționale.

c) Stimularea revenirii

Burse de reîntoarcere, posturi bine plătite pentru absolvenții străini, proiecte de cercetare locale.

d) Conectarea studiilor cu piața muncii

Practică obligatorie cu parteneri reali: IT, medicină, agricultură modernă, inginerie, arte.

e) Creșterea atractivității economice

Fără salarii decente și joburi stabile, orice efort universitar rămâne doar teorie.

f) Un „pact național pentru educație”

Nu schimbat la fiecare guvernare. Un singur plan, pe 20–30 de ani.

    Niște calcule care admit mici aproximații ne arată că instruirea unui copil pe perioada unui an  costă circa trei-cinci mii de euro. Pe întreaga durată de studii costurile ar fi 50-70 mii de euro pentru un copil. Timp de aproximativ două decenii în fiecare an pleacă la  studii preponderent în România circa zece mii de tineri, de cele mai multe ori fără să revină pentru a se angaja acasă. Deci anual statul  achită  aproximativ 500 milioane de lei fără ca ulterior aceste investiții să se reflecte în economia țării. O soluția ar fi preluarea modelului din Kazahstan, care selecteazî și trimite la studii încele mai prestigioase instituții din afara țării acitând integral costurile, cu condiția ca după absovire  tinerii să revină pentru a activa în țară cel puțin șapte ani. Este nu doar un model de reciprocitate, dar și de asigurarea de către stat a necesarului de specialiști bine pregătiți. Ar fi și pentru Moldova  un gen de contract cu prevederi absolut clare și care s-ar sprijini pe responsabilități de ambele părți.

       Partidul Popular a promovat  întotdeauna  un proces activ, echitabil și corect de educație a tinerilor, dar concomitent a pus pe prim plan o bună relație între cetățean și stat. În același timp.  Partidul Popular este formațiunea care  pledează constant pentru cereșterea unei generații active și responsabile, considerând că fără educație nu există țară.