-Domnule Oleinic de ce RM nu a realizat o schimbare profundă a administrației locale.
După proclamarea independenței, RM a moștenit sistemul sovietic de administrare la nivel local, iar către sfârșitul anilor 90 a fost luată decizia politică de a crea noi unități administrative, județe, o reformă care a avut ca obiectiv apropierea administrației de cetățean și eficientizarea cheltuielilor publice. Ulterior, guvernarea comunistă a revenit la sistemul de raioane în 2001, într-o decizie profund politizată, lipsită de analiză economică și viziune strategică. De fapt, revenirea la raioane nu a fost o reformă, ci un pas înapoi. A fost o încercare de restabilire a controlului politic asupra teritoriului, prin crearea unor structuri intermediare dependente financiar de centru. În loc să construiască administrații locale puternice, guvernarea comunistă a ales să creeze o rețea de președinți de raioane, vicepreședinți, aparate administrative stufoase și cheltuieli permanente, fără impact real asupra dezvoltării comunităților. Acest tablou a perpetuat în timp, iar guvernele care s-au perindat după 2009 au păstrat aceleași structuri administrative și teritoriale care există și astăzi, chiar dacă Moldova este stat Asociat la UE.
-Cum arată la ora actuală organizarea teritorial-administrativă
Astăzi vedem rezultatul acelui eșec: raioane sărace, fără autonomie financiară, fără capacitate de decizie și fără legitimitate reală în fața cetățenilor. Consiliile raionale nu generează dezvoltare, nu atrag investiții și nu pot oferi servicii publice moderne. Ele funcționează aproape exclusiv din transferuri de la bugetul de stat și cheltuie majoritatea resurselor pentru întreținerea propriului aparat birocratic.
În același timp, primăriile — veriga cea mai apropiată de oameni — au fost slăbite sistematic. Li s-au luat competențe, li s-au retras resurse și li s-a limitat capacitatea de a decide. Aceasta este moștenirea directă a revenirii la raioane: un sistem administrativ fragmentat, dependent și ineficient, care persistă inclusiv în cei 5 ani de guvernare PAS.
-Iată că după câteva decenii de regres în domeniul administrației locale experții discută despre un nou concept cel al municipalizării APL-urlor. Cum vedeți acest concept
Nu este o reformă radicală, ci o revenire la logica administrativă modernă, în care puterea, responsabilitatea și banii sunt concentrate la nivel local, acolo unde pot produce dezvoltare. Eliminarea structurii raionale nu înseamnă destabilizare, ci restabilirea autonomiei locale reale.
Transformarea raioanelor în municipii permite păstrarea actualelor hotare teritoriale, dar schimbă fundamental modul de guvernare. În locul unei structuri birocratice intermediare apare o administrație unică, aleasă de cetățeni, cu responsabilitate politică directă și capacitate reală de planificare.
Această viziune înseamnă ruperea definitivă de modelul centralizat promovat de guvernarea comunistă și orientarea clară spre administrația europeană modernă — aceea în care primăriile sunt motoare de dezvoltare, nu simple oficii de corespondență între stat și cetățeni, iar PPM optează tocmai pentru aceste schimbări.
Republica Moldova nu poate construi un stat european cu instituții create pentru control politic. Viitorul aparține comunităților puternice, liderilor locali responsabili și unei descentralizări reale. Municipalizarea este pasul necesar pentru a închide un capitol al trecutului și a deschide unul al dezvoltării.
-De fapt, Inițiativa vizează restructurarea administrației publice locale prin transformarea raioanelor în municipii, după modelul Chișinăului și Bălțiului, cu scopul de a elimina structurile intermediare considerate ineficiente.
Municipalizarea nu reprezintă o reformă radicală sau politizată, ci o optimizare administrativă menită să consolideze autonomia locală. Eliminarea consiliilor raionale ar permite direcționarea directă a transferurilor bugetare către primării, sporind astfel puterea financiară a autorităților locale și reducând riscurile de influență politică în repartizarea fondurilor publice.
Un argument central al inițiativei este dezechilibrul major dintre primăriile mari și cele mici, atât din punct de vedere al veniturilor proprii, cât și al capacității administrative. Municipalizarea ar transforma orașele de reședință în motoare de dezvoltare regională, capabile să atragă investiții, să gestioneze eficient resursele și să ofere servicii publice la standarde mai înalte pentru întreg teritoriul municipiului.
Totodată, analiza subliniază beneficiile potențiale ale reformei asupra funcționalității administrației locale: creșterea competențelor primăriilor, majorarea salariilor funcționarilor locali, profesionalizarea aparatului administrativ și sporirea responsabilității politice prin alegerea directă a conducerii municipale de către întreaga populație.
Astăzi, la mai bine de două decenii distanță, vedem consecințele directe ale acelui eșec: raioane fără autonomie reală, fără capacitate financiară și fără rol clar în dezvoltarea locală. Consiliile raionale au devenit structuri intermediare care consumă resurse publice, dar nu produc valoare pentru cetățeni. Ele există mai degrabă ca instrumente administrative ale Guvernului decât ca autorități publice locale autentice.
Municipalizarea raioanelor apare, în acest context, ca o soluție logică și necesară pentru corectarea unei greșeli istorice. Transformarea raioanelor în municipii nu presupune destructurarea statului, ci modernizarea lui — prin eliminarea nivelului administrativ ineficient și prin consolidarea primăriilor, singurele autorități locale cu legitimitate directă în fața cetățenilor.
Cum vedeți viziunea partidului de guvernământ și cea a Guvernului asupra unei posibile reforme teritorial-administrative
Trebuie de spus clar că guvernele PAS, în prezent, Guvernul Munteanu nu dispune încă de o viziune coerentă asupra acestei reforme. Recent, Executivul a lansat discuții despre direcția strategică a Guvernului privind consolidarea administrației publice locale, cu accent pe creșterea capacităților instituționale ale primăriilor și pe apropierea acestora de standardele europene.
Astăzi, guvernarea PAS vorbește despre o „reformă teritorial-administrativă”, dar evită să explice clar cetățenilor și autorităților locale ce urmează să se întâmple în realitate. În același timp, reprezentanții guvernării afirmă că reforma nu ar fi despre hărți, hotare sau redimensionări teritoriale, ci despre regândirea administrației locale, pentru servicii mai bune, absorbție de fonduri și creșterea nivelului de trai.
Această contradicție generează confuzie. Dacă nu vorbim despre o reformă teritorial-administrativă, atunci de ce este prezentată public ca atare? Dacă nu se schimbă hotarele, atunci ce structuri vor fi redimensionate? Cine dispare, cine se consolidează și cine preia competențele? La aceste întrebări fundamentale, guvernarea PAS nu oferă răspunsuri clare.
În lipsa unei viziuni explicite, autoritățile locale și cetățenii sunt lăsați să ghicească ce reformă îi așteaptă. Se vorbește despre amalgamare voluntară, despre redimensionarea structurilor, despre eficiență administrativă — dar fără un concept public asumat, fără un calendar și fără garanții politice și financiare.
Reforma administrației publice locale nu poate fi construită din sloganuri. Ea presupune decizii grele, asumare politică și onestitate față de cetățeni. Nu este suficient să spunem că „nu este vorba despre hărți”, dacă în realitate orice redimensionare a structurilor locale are impact direct asupra organizării teritoriale.
Ca lider politic, consider că societatea are dreptul să știe adevărul: ce model administrativ propune guvernarea? Ce se va întâmpla cu raioanele? Care va fi rolul primăriilor? Ce competențe fiscale vor primi și ce resurse financiare le vor însoți? Fără aceste răspunsuri, reforma riscă să devină un proces tehnic, rupt de realitățile din teritoriu.
Noi susținem o reformă a administrației publice locale care să întărească primăriile, să elimine structurile inutile, să crească autonomia financiară și să apropie serviciile de cetățean. Dar această reformă trebuie spusă pe nume, explicată clar și construită transparent, nu mascată sub formulări ambigue.
O reformă reală nu se face prin evitarea termenilor incomozi, ci prin asumare politică. Cetățenii nu se tem de schimbare — se tem de necunoscut. Iar responsabilitatea Guvernului este să ofere claritate, nu confuzie.
Un element important pe care PPM îl vede este desigur corelarea reformei administrației locale cu procesul de integrare europeană. Doar că și aici există deficiențe majore
Una dintre cele mai mari probleme ale administrației publice locale din Republica Moldova este lipsa reală de capacitate instituțională. Astăzi, foarte multe primării nu pot absorbi fonduri europene nu pentru că nu există bani, ci pentru că nu există competențe, resurse umane și structuri funcționale care să gestioneze aceste proiecte.
În sute de localități, primăriile funcționează cu aparate administrative minimale, formate din câțiva angajați care trebuie să acopere simultan contabilitatea, achizițiile, urbanismul, asistența socială și proiectele de dezvoltare. În aceste condiții, este imposibil să vorbim despre elaborarea de proiecte europene, management financiar complex sau raportări conforme standardelor UE.
Guvernarea PAS afirmă că reforma nu este despre hărți și hotare, ci despre servicii mai bune și absorbția fondurilor europene. Însă fără o clarificare a modului în care va fi consolidată capacitatea administrativă a primăriilor, aceste declarații rămân doar intenții. Nu poți cere rezultate europene unor instituții locale care nu au specialiști, nu au salarii competitive și nu pot atrage profesioniști.
Problema este una structurală. Atât timp cât primăriile mici rămân izolate, cu bugete limitate și fără personal calificat, ele vor fi excluse automat de la dezvoltare. Fondurile europene nu se absorb prin voință politică, ci prin competență administrativă. Iar aceasta nu poate fi creată peste noapte și nici prin simple instruiri formale.
De aceea, reforma administrației publice locale trebuie să pornească de la realitatea din teritoriu. Este nevoie de primării mai puternice, structuri consolidate, echipe profesioniste și capacitate reală de planificare. Altfel, vom avea o Moldovă cu două viteze: câteva orașe capabile să atragă fonduri europene și sute de sate condamnate la subdezvoltare.
Fără capacitate administrativă locală, integrarea europeană riscă să rămână un slogan. Iar fără o viziune clară asupra modului în care primăriile vor deveni funcționale și competitive, orice reformă anunțată rămâne incompletă.
Vedem că PAS a inițiat așa numitul proces de amalgamare voluntară, ulterior o amalgamare normativă un proces dificil care avansează lent.
Amalgamarea voluntară a primăriilor este una dintre cele mai discutate, dar și cele mai dificil de implementat reforme ale administrației publice locale din Republica Moldova. Conceptul pornește de la realitatea fragmentării excesive a teritoriului: peste 890 de primării, dintre care majoritatea gestionează bugete foarte mici, au capacitate administrativă limitată și depind aproape integral de transferurile de la bugetul de stat.
În prezent, o mare parte a primăriilor rurale administrează bugete care acoperă cu dificultate cheltuielile curente, în special salariile. În multe cazuri, peste 70–80% din buget este destinat întreținerii aparatului administrativ, lăsând resurse minime pentru investiții, dezvoltare locală sau servicii publice moderne. Avantajul principal al amalgamării este creșterea capacității administrative. O primărie mai mare poate angaja specialiști (urbanism, achiziții, proiecte europene), poate gestiona proiecte complexe și poate planifica dezvoltarea pe termen mediu. În prezent, majoritatea primăriilor mici nu dispun de asemenea competențe, fiind limitate la funcții strict administrative.
Un alt beneficiu major îl reprezintă eficiența bugetară. Comasarea reduce costurile administrative prin eliminarea funcțiilor duble și permite redirecționarea resurselor către investiții. Experiența statelor europene arată că amalgamarea contribuie la creșterea calității serviciilor publice, nu la diminuarea acestora.
Cu toate acestea, în Republica Moldova procesul de amalgamare voluntară avansează lent. Principalele obstacole sunt lipsa stimulentelor financiare suficiente, teama comunităților de pierdere a identității locale, precum și lipsa unei viziuni clare la nivel central. În multe cazuri, primăriile nu văd beneficii imediate și concrete care să justifice un proces complex și sensibil politic.
Un factor important este și contextul electoral. Liderii locali evită deciziile care pot fi percepute drept riscante politic, iar fără garanții clare privind finanțarea și reprezentarea locală, amalgamarea rămâne mai degrabă un concept teoretic decât o politică funcțională.
De asemenea, amalgamarea voluntară nu poate substitui o reformă administrativ-teritorială amplă. Ea poate îmbunătăți capacitatea unor comunități, dar nu poate rezolva problemele sistemice precum fragmentarea excesivă, dependența de transferuri sau lipsa autonomiei fiscale. Fără o reformă paralelă a finanțelor publice locale, amalgamarea riscă să creeze primării mai mari, dar la fel de sărace.
În acest context, amalgamarea voluntară trebuie privită ca un instrument complementar, nu ca soluție unică. Ea poate funcționa eficient doar dacă este susținută de stimulente financiare clare, investiții prioritare pentru localitățile amalgamate și garanții privind păstrarea reprezentării comunităților componente.
Pentru a avea succes, amalgamarea trebuie integrată într-o strategie națională coerentă de reformă administrativ-teritorială, orientată spre consolidarea puterii locale și apropierea reală a administrației de cetățean.
Cum vedeți posibilitatea oferirii pentru APL-uri a mai multor competențe fiscale pentru a fortifica autonomia financiară la nivel local
Unul dintre cele mai mari obstacole în calea autonomiei reale a autorităților publice locale (APL) din Republica Moldova este lipsa competențelor fiscale autentice. Deși Constituția și Carta Europeană a Autonomiei Locale prevăd autonomia financiară a administrației locale, în practică primăriile dispun de o bază fiscală extrem de limitată.
În total, veniturile proprii ale APL-urilor reprezintă sub 10–12% din bugetele locale, restul fiind transferuri de la bugetul de stat, fie cu destinație specială, fie condiționate politic sau administrativ.
Această structură creează dependență financiară cronică față de Guvern și limitează capacitatea primăriilor de a planifica strategic dezvoltarea locală. O reformă reală a administrației publice locale trebuie să includă delegarea către APL-uri a unor competențe fiscale clare, nu doar majorarea transferurilor. Delegarea fiscală nu presupune inventarea unor taxe noi, dar partajarea unor impozite naționale, sau dreptul APL-urilor de a stabili cote locale în limite stabilite de stat. Vorbim aici de impozitul pe venit al persoanelor fizice, dar și delegarea unei cote pentru impozitul pe persoane juridice. Totodată se discută dar deocamdată doar la nivel de declarații ca o cotă clară (ex: 30–50%) să rămână în localitatea unde persoana își are domiciliul.
Reforma APL nu poate fi făcută doar prin reorganizare instituțională. Ea trebuie să fie în primul rând o reformă fiscală locală, prin care o parte din puterea financiară a statului este transferată în mod responsabil către comunități.
Structura taxelor locale este, de asemenea, ineficientă. Din cele 22 de taxe locale existente, doar două generează până la 70% din totalul veniturilor autorităților locale.
Această realitate indică o problemă structurală gravă: baza de impozitare este concentrată pe un număr restrâns de agenți economici, ceea ce conduce la situații în care anumite categorii de business suportă o povară fiscală de zeci de ori mai mare decât altele. Lipsa unui mecanism echitabil de aplicare a taxelor devine astfel principala sursă a conflictelor dintre primării și mediul de afaceri.
Republica Moldova nu își mai poate permite amânări. Menținerea actualului sistem înseamnă perpetuarea dependenței politice, irosirea resurselor publice și blocarea dezvoltării comunităților locale. O reformă de asemenea amploare nu poate fi improvizată și nici tratată fragmentar — ea trebuie construită pe date, pe consultări și pe o viziune clară de stat.
Partidul Popular din Moldova consideră că un stat european nu poate funcționa cu instituții slabe și fără direcție. Comunitățile locale au nevoie de putere, predictibilitate și responsabilitate, iar Guvernul are obligația de a veni nu doar cu declarații, ci cu o viziune clară asupra viitorului administrației publice locale.
Vă mulțumim
